AUTOPRODUCEREA DE CELULE STEM ADULTE CU AJUTORUL HIRUDOTERAPIEI

ACŢIUNEA HIRUDOTERAPIEI ASUPRA CELULELE STEM ADULTE 

daca va place articolul va rog un SMS la (004) 0742152189 (tarif normal orange) sau un mesaj la e-mail: vodalaurentiu@yahoo.com , parerea dvs. conteaza foarte mult pentru mine.

Rezultatele cercetării ştiinţifice asupra celulelor stem au concluzionat că ele pot regenera organele. Astfel, celulele stem sunt subiect al cercetărilor, dezbaterilor, punct de plecare a numeroase tehnologii dar şi o problemă bio-etică majoră prin implicaţiile ştiinţifice, religioase, filosofice, etice pe care le-ar putea avea utilizarea lor asupra omului şi asupra viitorului omului.
Hirudoterapia, prin stimularea la nivel microcelular a hematopoezei, determină autoproducerea în procent mai ridicat a celulelor stem adulte, ceea ce reprezintă o alternativă mai promiţătoare decât celulele stem embrionare din punct de vedere etic, a căror obţinere necesită distrugerea embrionului, implantând astfel numeroasele polemici de ordin religios.
Hirudina – substanţă de natură proteică, reprezintă în sine un polipeptid, adică un lanţ de aminoacizi(cei mai importanţi aminoacizi din hirudină fiind – glutamina, asparagina, lezina, cistina, glicina şi serina).

Cu ajutorul altor componente ale secreţiei lipitorii, hirudina stopează formarea trombilor şi nu are loc formarea fibrinei.

Este demonstrat clinic şi prin metode de laborator: hirudina constituie un anticoagulant puternic cu acţiune foarte rapidă. Una dintre calităţile certe, pe lângă acţiunea rapidă, poate fi considerată lipsa metabolismului – în sensul că hirudina nu parcurge etapa de transformare în diverse substanţe noi(metaboliţi) şi este eliminată din organism prin intermediul rinichilor, în formă neschimbată.

Destabilaza – este al doilea după puterea de acţiune şi însemnătate ferment din compoziţia secreţiei. Când trombul deja este format, carcasa acestuia se formează din fibrele rezistente ale fibrinei şi de regulă această fibrină se numeşte stabilaza.

De aici vine şi denumirea fermentului: el acţionează deja asupra trombului format împiedicând stabilizarea acestuia.

1.  DESCRIEREA CELULELOR STEM

  Celulele stem sunt acele celule nediferenţiate, primare, suşe sau "mama", care au abilitatea de a se transforma (diferenţia) în cursul dezvoltării umane, în mai multe tipuri de celule. Deci, spre deosebire de celula obişnuită care se poate diviza generând o noua celulă, dar de acelaşi tip, celule stem sunt pluripotente.
       Celula stem, diferă de celelalte celule prin faptul că este mai mare de doua-trei ori şi suprafaţa ei este acoperită de un înveliş proteic.
       Astfel, celule stem ale unui embrion vor da naştere oricărei celule, ţesut, organ din corpul fătului, formând inima, plămânii, creierul, etc.    Celula stem, este un fel de “mamă” pentru celulele adulte şi specializate din organism. Altfel spus, fiecare celulă din corp a pornit la un moment dat dintr-o celulă stem.
       În limba engleza, “stem” este unul dintre cuvintele care în sens figurativ, înseamnă mugur,de unde şi numele de celule “stem” sau CELULE PRECURSOARE, întrucât din ele apar “mugurii” celulelor specializate.
       În esenţă, ele sunt celule nediferenţiate care se pot transforma în orice tip de celule specifice organului sau ţesutului care are nevoie de înnoire.

2.  MITOZA CELULELOR STEM

       Celulele stem se multiplică prin mitoza (diviziune), generând astfel tipuri variate de celule specializate (cum ar fi celula nervoasă, celula de piele, celula de ficat). 
       Astfel, din celula stem, rezultă:
1. prin diviziune simetrică:   fie două noi celule stem (păstrând astfel caracterul nediferenţiat); fie două “progenituri”, adică două celule diferenţiate (specializate);

2. prin diviziune asimetrică:  o celulă stem şi o celulă diferenţiată.

       Prin mitoză pot da naştere oricărui tip de celule din cele 220 celule diferite şi specializate existente în corpul uman: cum ar fi celula nervoasă,celula de piele, celula de ficat, celula osoasă, neuronul, etc., desigur în funcţie de necesităţile organismului (diferenţierea) şi pot da naştere după cum am subliniat mai sus, altor celule stem pluripotenţiale, nespecializate (reînnoirea).

3. IMPORTANŢA CELULUI STEM

       Celula Stem reprezintă fundaţia, este cărămida de bază a organismului uman în procesul de creştere, reparare-regenerare şi vindecare a organismului.
       Când o celulă musculară, nervoasă sau de orice altă natură este vătămată, celula stem o înlocuieşte  şi se transformă în acel tip de celulă. Ea are extraordinara capacitate de a se transforma în orice alt tip de celule, pentru a regenera ţesuturi. Aceste celule stem formează un adevărat sistem de reparare a organismului.
       Capacitatea de transformare în celule specializate atunci când acestea din urmă devin nefuncţionale ca urmare a îmbolnăvirii, degenerării, mutaţiei, rănirii sau îmbătrânirii, fac ca utilizarea hirudoterapiei să constituie cel mai valoros mecanism la dispoziţia medicinii regenerative.
       Practic, celulele stem pot regenera orice organ intern, elementele constitutive ale sângelui, mucoaselor precum şi ţesuturile (ţesut nervos, cardiac, muscular, osos, etc.)

4. CARACTERISTICI
      

Celula stem are capacitate migratori .De exemplu, dintr-o celula stem rezulta 1000 de celule din sângele periferic.
       Celulele stem circulante pot coloniza: ajung din măduva osoasa în splină sau ficat, etc.
       Celula stem pluripotentă are morfologia necunoscută.
       Capacitatea celulei stem de a da naştere unei celule identice se numeşte autoreînnoire(self-renewal), iar cea de a da naştere unor alte tipuri de celule se numeşte diferenţiere.
       Celulele stem  se pot auto-reproduce de mai multe ori.  Cu cât sunt mai nediferenţiate, cu atât celulele au capacitate mai mare de autoreînnoire, de aceea şedinţele de hirudoterapie trebuie efectuate ritmic şi pe o perioadă cât mai lungă de timp obţinându-se o multiplicare a celulelor stem self-renewal.

  5. CLASIFICARE   
     

  În funcţie de plasticitatea sau versatilitatea în dezvoltarea lor, se disting:
1.  celule stem totipotente (care sunt  cele mai versatile; astfel, zigotul este considerat celulă totipotentă, are potenţialul de a genera toate celulele şi ţesuturile care vor da naştere embrionului);ele pot determina toate liniile celulare (sunt totipotente), au viaţă mai lunga şi capacitate de autoreînnoire crescută.

2.  pluripotente (care pot da naştere la toate categoriile de ţesuturi dar nu pot dezvolta un întreg organism, fiind responsabile doar de crearea organelor), formează mai multe linii dar nu toate; celulele stem pluripotente (liniile de celule stem embrionare) sunt de asemenea capabile să se dezvolte în majoritatea tipurilor celulare dar singure nu pot asigura funcţionarea organismului şi deci viaţa; acest ultim tip de celule stem pot fi găsite şi în corpul uman ajuns la maturitate (de exemplu celulele din măduva osoasă care pot da naştere la toate seriile de celule sanguine dar în acelaşi timp şi la celule hepatice sau miocardice).

3.  altele sunt bipotente formează 2 linii;

4.  altele sunt unipotente, formând o singură linie.
     
        Se consideră ca prin diviziunea celulei totipotente scade potenţialitatea celulei, rezultând o celulă stem pluripotentă. Dincolo de măduva spinării există doar celula precursoare care şi-au pierdut capacitatea de reînnoire (generare tot de celule stem), fiind capabile doar de diferenţiere
(generare de celule specializate), de aceea încurajez aplicarea lipitorilor la 1,5 cm de coloana vertebrală, pentru a se stimula autoproducerea de celule stem totipotente.

       Celulele stem se mai pot împărţi în două mari categorii:
1. embrionare :
       celulele stem embrionare (ESC) pot da naştere oricărui alt tip de celulă/ţesut (pluripotenţialitate), şi pot fi obţinute din ţesut embrionar; ele sunt cele mai potente celule stem tocmai datorita proprietăţii de a reproduce caracteristicile structurale ale oricăror ţesuturi existente in organismul uman; cu toate acestea, atât cercetarea, cat si folosirea lor sunt limitate din considerente morale si etice;
2. adulte:
       celulele stem din ţesuturile adulte au o capacitate de diferenţiere mai limitată (mono-, bi- sau multipotenţialitate), şi anume pot da naştere doar unor tipuri de celule ;
       Este remarcabil că, într-un mediu de creştere optim, celulele stem din măduva osoasă şi cele din sângele cordonului ombilical au o capacitate de diferenţiere mult mai mare decât cele provenind din alte ţesuturi.

6. UNDE SE GASESC ? CUM SUNT PRODUSE ?

       Celulele stem embrionare provin din embrioni - celule provenite din primul stadiu al dezvoltării umane. Un embrion aflat între trei şi cinci zile, conţine celule stem angajate în crearea de diferite ţesuturi şi organe pentru viitorul făt.
       Celulele stem adulte sunt produse în măduva oaselor, după care călătoresc prin întreg organismul acţionând pentru repararea şi optimizarea funcţiilor organelor şi ţesuturilor.
       Celule stem se mai găsesc în inimă, creier, oase, plămâni precum şi în alte organe.
       Celule stem pot fi de 4 tipuri în funcţie de proveninţa lor. Astfel, există:
  - celule stem embrionare care provin din embrionii umani;
  - celule stem fetale care provin din ţesuturile fetuşilor avortaţi;
  - celule stem ombilicale (adulte) care provin din cordoanele ombilicale;
  - celule stem adulte care provin din ţesuturile adulte;
       Deci, subliniem că celulele stem adulte se găsesc în organism nu numai în perioada embrionară de formare a organismului ci şi de-a lungul întregii noastre vieţi, formând o rezervă de celule speciale care pot înlocui în caz de necesitate celulele distruse, în multe cazuri.
        În urma unor studii fundamentate, s-a stabilit că există o alternativă la folosirea celulelor stem de origine embrionara: utilizarea celulelor stem adulte, care se regăsesc în orice organism.
       Celulele stem adulte sunt o populaţie constantă a măduvei osoase hematogene, dar se regăsesc în număr mare şi la nivelul testiculului sau uterului. Aplicarea lipitorilor pe testicule şi în zona uterului generează celule stem adulte. La nivelul măduvei hematogene ele se divid permanent în celule ale liniei eritroide sau ale celei limfoide, contribuind la buna funcţionare a sistemului sangvin şi a sistemului imunitar al organismului. S-a dovedit însă că celulele stem pot părăsi măduva hematogenă şi pot intra în torentul sangvin, pe seama căruia ajung la ţesuturile periferice.
       Iniţial se credea că celule stem adulte sunt cu mult mai limitate în posibilităţi decât cele embrionare şi că ar da naştere doar la ţesuturi de tipul celor din care provin, dar noile cercetări ne indică faptul că celulele stem adulte pot genera şi alte tipuri de ţesuturi . De exemplu, celulele hepatice pot fi folosite pentru producerea de insulină, care de obicei este creată de pancreas.

7. DINAMICA PRODUCŢIEI DE CELULE STEM ÎN FUNCŢIE DE VARSTĂ
 

      Cercetările ştiinţifice au dovedit că există un număr foarte mare de celule suşe în organism, mulţimea acestora fiind în funcţie de vârstă şi de volumul sangvin.
       În decursul vieţii noastre intensitatea producerii celulelor stem se micşorează odată cu trecerea anilor.
       Pe măsură ce îmbătrânim sau ca urmare a unor boli acute sau degenerative, numărul de celule stem care circulă prin organism scade, lăsând organismul predispus la îmbătrânire, degenerare a organelor, îmbolnăviri mai dese şi mai profunde, incapacitate de vindecare.
       Cercetătorii Universităţii Duke au descoperit că procesul de îmbătrânire este cauzat de scăderea numărului anumitor celule stem adulte aflate în circulaţie .
       Numărul scăzut de celule stem adulte nu mai poate asigura regenerarea corespunzătoare, datorită acestui fapt odată cu îmbătrânirea scade şi funcţionalitatea organelor.
       De exemplu, la un adolescent, numărul total de celule stem din organism este de până la 25 de milioane în aproximativ 5 litri de sânge. Spre  vârsta de 60-70 ani, acest număr poate scădea până în jurul cifrei de 3-5 milioane, adică numai o cincime la acelaşi volum sangvin.
       Acest lucru este sprijinit şi de exemplul că un copil se însănătoşeşte mult mai rapid după o fractură a femurului, decât o persoană în vârstă. Cauza o găsim pe de o parte în faptul că un copil are mult mai multe celule stem, care păstrează organismul în condiţie bună, pe de alta parte în cazul unui accident sau îmbolnăvire sistemul imunitar poate transporta rapid celulele stem acolo unde este nevoie de ele, iar aceste celule se transformă la locul potrivit în celulele necesare.
       Descreşterea producerii celulelor stem devine mai accentuată după vârsta de 35 ani. Acest lucru se observa uşor, fără ca persoana să sufere de vreo boală, pielea îmbătrâneşte, flexibilitatea corpului scade.  
        Corelând valoarea absolută a celulelor stem din organism cu vârsta se obţine un indicator al stării de sănătate care pare să fie mai fidel şi să aibă o capacitate de predicţie mai bună relativ la starea generală de sănătate decât măsurarea colesterolului, a glicemiei sau a tensiunii arteriale.
        Din aceste considerente rezultă o concluzie evidentă - cu cât numărul de celule stem din organism este mai ridicat, cu atât probabilitatea dezvoltării de maladii este mai scăzută.
           
8. CUM ACŢIONEAZĂ (FUNCŢIONEAZĂ) 

       TEORIA REGENERĂRII CU HIRUDOTERAPIA, afirmă că celulele stem (adulte nu embrionice) sunt produse în mod natural în măduva oaselor şi sunt eliberate în mod natural în circuitul sanguin (şi limfatic) prin care călătoresc către celulele care au nevoie de “ajutor”.
      1. Astfel, când un organ sau un ţesut este într-o situaţie critică (boală), celulele acelui organ care sunt pe cale de a fi eliminate (sau care nu îşi mai pot desfăşura activitatea) eliberează în circuitul sanguin şi sistemul limfatic anumiţi compuşi chimici, care funcţionează ca un semnal biochimic ce declanşează eliberarea de celule stem din măduva oaselor.
       2. Organul mai eliberează totodată şi un alt compus chimic (marcher) care atrage celulele stem către acel organ.
       3. Începe proliferarea şi o primă diferenţiere a celulelor stem care apoi sunt eliberate din măduva oaselor şi urmăresc ingredientul de marcheri din circuitul sanguin şi/sau limfatic care le “ghidează” către organul respectiv lezat.
      4. Acestea, o data ajunse la locul modificării patologice, suportă o a doua fază de transformare. Acum, celulele suşă se transformă efectiv în celule ale ţesutului-ţintă.
       Odată ataşate, fiecare celulă stem se multiplică de 3.000-5.000 de ori. 
       Efectele acestui sistem de înnoire a organismului sunt extrem de favorabile atât asupra întregului organism, cât şi asupra organelor şi ţesuturilor la nivel microscopic. Sunt notate rezultate extrem de favorabile în cazul vindecării fracturilor osoase, a restabilirii funcţionalităţii sistemului imunitar, a refacerii funcţiei pancreatice la bolnavi de diabet, a regenerării organelor interne şi se încearcă chiar stabilirea efectului pozitiv al celulelor suşe în refacerea integrităţii şi continuităţii celulelor nervoase.
       Celulele stem au capacitatea de a se înmulţi într-un număr nelimitat în timpul vieţii noastre, şi se pot transforma în diferite alte celule cum ar fi celule de muşchi, globula roşie, celule cerebrale, celule de ficat, etc., în conformitate cu necesităţile organismului. Astfel celulele stem slujesc unui sistem de remediere şi înlocuiesc celule care lipsesc sau nu funcţionează corespunzător.

9. CE LE STIMULEAZĂ INMULŢIREA

       Celulele stem adulte se formează în măduva oaselor. Prin hirudoterapie sa constatat că acţiunea enzimelor celulelor stem poate fi stimulată la supraproducţie. Această supraproducţie de celule stem poate fi declanşată prin acţiunea sinergică a hirudoterapiei cu alte 30 de substanţe naturale care au scopul de a stimula capacitatea măduvei osoase de a produce celule. Dintre aceste 30 de substanţe exemplific câteva substanţe prin a căror eficacitate se poate spori cu 50% cantitatea de celule stem din sânge iar alături de cele 100 de enzime ale salivei hirudo-medicinalis pot ridica la regenerarea organelor sporind astfel la 99%. 
        Întrucât este aproape imposibil să se izoleze numai celule stem, interacţiunea cu şansele cele mai mari de izbândă în privinţa creşterii numerice a acestei populaţii celulare constă în hrănirea şi protejarea ei direct la locul de rezidenţă, adică în fluxul sangvin.
      Prin urmărirea interacţiunii sinergiei dintre substanţele ingerate şi  substanţele salivei hirudo-medicinalis se concluzionează că pentru a reuşi dezideratele de mai sus este necesară o procedură atent elaborată:
 - în primul rând trebuie protejată populaţia existentă de celule, iar
 - în al doilea rând se stimulează diviziunea şi producerea lor pe cale naturală.
       Protectorul celulelor stem trebuie să conţină antioxidanţi în cantitate suficientă pentru a favoriza dezvoltarea celulară şi, în acelaşi timp, trebuie să împiedice dezvoltarea celulelor cu alte caracteristici genetice decât celulele normale ale organismului.
       Pentru stimularea creşterii celulare este imperativă selecţionarea atentă a produşilor care impulsionează numai diviziunea normală genetic, dar nu favorizează dezvoltarea celulelor canceroase. Astfel, pentru protecţia celulară s-a stabilit în mod ştiinţific efectul favorabil al următoarelor substanţe: cătină, strugurii roşii, murele negre, seminţele de coacăze negre şi extractul din coaja acesteia, afinele, coarnele, coaja de cireşe amare, noni socul, sucul de orz verde, spirulina, coaja de prune şi mere uscate, urzica, coada calului, florile de soc, extractul din frunze de mesteacăn, concentratul de seminţe ale strugurilor roşii, turmeric, lichen de piatră, ganoderma.
       Analizându-se influenţa miilor de plante şi substanţe naturale , s-a ajuns la concluzia că unele stimulează, altele împiedică producerea de celule stem, respectiv exista unele care au un efect neutru. Între acele plante care stimulează producerea de celule stem găsim multe care cresc şi în ţara noastră.
       Unele substanţe din plantele din ţara noastră care produc celule stem sunt: algele verzi şi albastre, gălbenelele, usturoiul. Miezul sâmburelui de piersici împiedica producerea de celule stem.
       Dozate corespunzător acest amestec natural poate sa genereze zilnic producerea de 10 milioane de celule stem.
       Dintre acestea desigur se distrug foarte multe, dar în totalitate în cazul unei persoane mature va creşte producerea de celule stem cu mare probabilitate cu 75%.-90%.
      Sinergia enzimelor şi substanţelor pot stimula atât producţia de celule stem în măduva oaselor cât şi eliberarea a milioane de asemenea celule pentru a circula prin organism.
       Astfel, dacă putem convinge organismul să producă pe cale naturala mai multe celule stem adulte sau să stimuleze diviziunea acestora, atunci organismul nostru va fi capabil să repare ţesuturile ale căror funcţionare este afectată de boli, accidente, degenerări sau îmbătrânire.

       La întrebarea ce garantează că apariţia într-un număr aşa de mare ale celulelor stem nu va deranja mecanismul de funcţionare a măduvei, şi nu va produce de exemplu într-un număr exagerat de mare leucocite, adică nu va porni un proces de apariţie a cancerului pot răspunde:

Sinergia dintre hirudoterapie şi celelalte elementele este naturală şi consumul sau tratamentul cu aceste substanţe au cea mai mare vechime şi cele mai bune rezultate. Pe de alta parte, pe lângă procedura care determină producerea de celule stem adulte am mai dezvoltat încă o procedură care protejează celulele stem. Aceste doua proceduri se pot combina şi pot avea rezultate deosebite. Astfel, procedura asigură pe de o parte buna funcţionare a celulelor stem înmulţite şi asigură echilibrul organismului, pe de alta parte aceasta procedură împiedică producerea de celule canceroase, s-au constatat chiar remisi ale cancerului aflat până la stadiul 2. Deci în consecinţă procedura are un efect distrugător asupra celulelor canceroase, chiar daca nu aceasta este rolul ei principal.

10. TRATAMENTE - UTILIZARE
 

      Probabil cel mai cunoscut tip de tratament in care sunt folosite celulele stem este transplantul de măduva osoasă la pacienţii cu leucemie, anumite tipuri de cancer sau cu diferite boli de sânge. În acest caz celulele transplantate provin fie prin recoltarea de la o rudă de sânge, fie de la pacientul însuşi şi nu implică nici un risc major pentru donator.
       Acestea pot fi direcţionate să se diferenţieze în celule specializate care pot înlocui ţesuturile bolnave din boli ca: Parkinson, Alzheimer, leziuni de coloana vertebrală, accidente vasculare cerebrale, boli cardio-vasculare, diabet, osteoartrită şi artrită reumatoidă.
       Utilizarea hirudoterapiei şi a produselor naturale ce potenţează mărirea numărului de celule stem adulte PROPRII reprezintă astfel cea mai plauzibilă şi credibilă alternativă pentru utilizarea eficientă a ceea ce deja organismul nostru ne oferă, printr-un mecanism perfect şi lipsit de orice risc.

 11. STIMULAREA PE CALE NATURALĂ A CELULELOR STEM  CU AJUTORUL HIRUDOTERAPIEI

Hirudoterapia poate deveni terapia noului mileniu.

Potenţialul organismului de a se corecta el însuşi, de a înlocui singur celulele pierdute în cursul îmbolnăvirilor, accidentelor sau pur şi simplu datorită îmbătrânirii, se poate amplifica cu ajutorul hirudoterapiei, prin creşterea puterii de autoproducere a celulelor stem adulte. Pentru aceasta nu este nevoie de izolarea, purificarea celulelor stem adulte, de căutarea anevoioasă a donatorului şi de scăderea a reacţiei imunologice a organismului - gazdă. Dacă celulele stem adulte se află în fiecare ţesut, trebuie "numai" să le găsim şi sa le activăm la locul şi la timpul potrivit.
      Faptul că experienţele din ultimii câţiva ani au arătat că unele celule stem adulte, aflate în câteva ţesuturi, izolate şi apoi reintroduse în organism sunt capabile să se diferenţieze în celule şi ţesuturi. Aceasta este aşa numita transdiferenţiere.
    Astfel am ajuns la o noua posibilitate a folosirii celulelor stem în terapie, în cursul căreia în organul accidentat, necesitând regenerarea, nu ajung celulele străine ci cele proprii. În măsura în care ar fi posibilă creşterea numărului celulelor stem adulte în circulaţie, ar putea creşte posibilitatea de regenerare, ar scădea numărul problemelor legate de îmbătrânire, ar creşte funcţionalitate organelor, ar prelungi speranţa de viaţă cu un risc mai mic al îmbolnăvirilor.
     La această influenţă se ajunge prin creşterea diviziunii celulelor stem în măduva osoasă, prin stimularea trecerii acestora din măduva osoasă în sânge, facilitarea circulaţiei lor în sânge şi identificarea zonelor care trebuie ajutate, de asemenea sprijină instalarea lor în ţesuturi, şi ajută la diferenţierea lor în celule specifice corespunzătoare.
     Această  procedură reprezintă o alternativă deosebită comparativ cu celelalte modalităţi terapeutice cu celule stem amintite mai sus. Avantajele sunt ca nu comportă probleme de etică, nu necesită spitalizare, iar efectele secundare sunt absente datorită procedurii ce conţin în întregime substanţe naturale. Nu în ultimul rând este de amintit faptul că, spre deosebire de celelalte terapii cu celule stem adulte, acest procedeu este mult mai ieftin.
    Principalul factor urmărit este găsirea unei metoda de intensificare a producerii celulelor stem in organism. Celula stem nu este un medicament, este produs de organismul nostru. Am urmărit sa dezvolt un ansamblu de proceduri care să contribuie la acest deziderat. Hirudoterapia prin mecanismele ei şi produsele enumerate stimulează producerea de celule stem în organism si ne oferă protecţie. Prin aceasta creşte semnificativ şansa de însănătoşire a bolnavilor, se accelerează procesul de vindecare, iar pentru cei sănătoşi oferă prevenţie împotriva bolilor.
     Nu va mai fi necesar să se plătească milioane pentru implantarea de celule stem prin intervenţii chirurgicale, deoarece organismul va putea produce celule stem şi va putea folosi pe cele proprii cu ajutorul substanţei active din produs. Astfel nu mai trebuie avut în vedere riscul acceptării celulelor străine şi nici consecinţele imunologice dezavantajoase.
     Hirudina şi celelalte substanţe şi enzime sunt un produs 100% natural, care ajută la creşterea numărului de celule stem în organism. Astfel se pot reînnoi organele, chiar şi oasele; se poate produce ţesutul conjunctiv din care sunt formate discurile cartilaginoase intervertebrale; se pot forma glandele gastrice; se poate corecta vederea; se pot trata afecţiuni hepatice, miocardice, precum şi leucemia; se poate trata diabetul.
     Prin folosirea hirudoterapiei şi a plantelor menţionate - un om de 40 de ani poate dobândi un număr de celule stem apropiat celui de la varsta de 20 de ani. Un om de 50 de ani se poate compara astfel, din punct de vedere al capacităţii de regenerare a organismului cu unul de 30 de ani.
     Cunoscând toate acestea putem afirma cu siguranţă că Hirudoterapia deschide noi perspective în prevenirea şi vindecare a unor boli şi pentru încetinirea procesului de îmbătrânire. Prin aplicarea procedurii descrise se asigură perpetuarea celulelor stem care se pot transforma în orice alta celulă pentru a asigura funcţionarea viguroasă a organismului.
     Acest mecanism eficient se explică prin faptul că enzimele lipitoarei şi antioxidanţii vegetali, substanţele ce conţin bioflavonide, asigură drumul nestingherit al celulelor stem în circulaţia sanguină.

    Nu este exclus că inspirarea producerii de celule stem este un pas important spre practica terapeutică celulară. Acest produs care stimulează producerea celulelor stem, ajută organismul să-şi corijeze el însuşi neajunsurile la recuperarea celulelor pierdute prin boală, accidente sau pur şi simplu prin îmbătrânire. În acest scop nu trebuie ca celulele stem sa fie izolate, curăţate, sau ţinute în cultura "in vitro" ca sângele din cordonul ombilical. Nu sunt necesare tehnici scumpe de transplant, de măduvă osoasă, şi nici nu este nevoie de donatori greu de descoperit. Dacă celulele stem se află în toate ţesuturile, atunci ele trebuie numai activate prin implantarea permanentă de substanţe naturale, ceea ce şi face Hirudoterapia.

12. STADII ALE CERCETARII MEDICALE

Oamenii de ştiinţă au reuşit inversarea procesului de îmbătrânire a celulelor stem adulte, responsabile de regenerarea ţesuturilor.  Descoperirea poate conduce la dezvoltarea de noi terapii medicale.

Un grup de cercetători din cadrul Institutului Buck pentru Cercetarea Îmbătrânirii şi din cadrul Institutului de Tehnologie din Georgia, SUA, a realizat un studiu asupra celulelor stem, publicat în ediţia lunii septembrie a revistei Cell Cycle.

Puterea regenerativă a ţesuturilor şi organelor noastre scade pe măsură ce îmbătrânim. Potrivit unor teorii recente, organismele vii au vârsta dată de celulele stem. Astfel, înţelegerea moleculelor şi proceselor care permit celulelor stem adulte să se împartă şi să se diversifice, pentru a  întineri ţesuturile îmbătrânite şi afectate, ar putea revoluţiona medicina regenerativă şi majoritatea curelor bolilor datorate îmbătrânirii.

Studiul subliniază faptul că celulele stem adulte se divid din ce în ce mai greu pe măsură ce îmbătrânesc. Victoria Lunyak, profesor asociat în cadrul Institutului Buck, susţine că „am demonstrat că putem inversa procesul de îmbătrânire a celulelor stem”.

Celulele stem adulte au un rol crucial în organism, păstrând ţesuturile umane sănătoase prin înlocuirea celulelor îmbătrânite ori bolnave. Mai mult, ele pot creşte şi înlocui orice număr de celule corporale din ţesutul sau organul căruia aparţin. Totuşi, la fel ca orice alte celule, ele se pot deteriora în timp, ca urmare a îmbătrânirii. Când se petrece această îmbătrânire, corpul uman nu mai poate înlocui ţesuturile afectate la randamentul din tinereţe, astfel făcându-şi apariţia diverse boli şi afecţiuni.

Echipa de cercetători a pornit de la ipoteza potrivit căreia afectarea ADN-ului din genomul celulelor stem adulte ar putea fi foarte diferită de afecţiunile suferite de celulele obişnuite. Ipoteza se întemeiază pe faptul că celulele corporale suferă o scurtare a telomerilor (regiuni de ADN repetitiv situate la capătul fiecărui cromozom liniar al majorității organismelor eucariote și a unor procariote), în timp ce celulele stem îşi păstrează telomerii intacţi. De aici, cercetătorii au tras concluzia că celulele stem au un mecanism diferit de îmbătrânire decât celulele obişnuite.

Ei au studiat şi comparat celule stem adulte prelevate de la subiecţi tineri, care au încă putere regenerativă şi celule stem îmbătrânite. King Jordan, profesor asociat în cadrul Şcolii de Biologie de la Georgia Tech, afirmă „am descoperit că cea mai mare parte a distrugerii ADN şi a celorlalte schimbări datorate îmbătrânirii celulelor stem se petrec din cauza unor părţi ale genomului, cunoscute ca retrotranspozoni…mai demult, aceştia erau consideraţi ca nefuncţionali, fiind etichetaţi ca reziduuri ADN, dar dovezile găsite indică un rol important al lor în regularizarea genomului.”

În timp ce celulele stem adulte tinere puteau suprima activitatea de acumulare de toxine a acestor elemente, cele îmbătrânite nu mai puteau îndeplini acest rol de curăţare. Cercetătorii au concluzionat că această „curăţare” scade abilitatea regenerativă a celulelor stem şi declanşează un proces cunoscut sub numele de senescenţă celulară (fenomen prin care celulele îşi pierd capacitatea de a se divide).

Prof. Victoria Lunyak susţine că „prin suprimarea acumulării de transcripte toxice de la retrotranspozoni am reuşit inversarea procesului de îmbătrânire a celulelor stem adulte…mai mult, astfel am reuşit nu numai să le întinerim, dar şi să le oprim la un stadiu anterior de dezvoltare”.

Pe viitor echipa de cercetători doreşte analizarea mai aprofundată a descoperirilor, astfel încât procesul de întinerire a celulelor stem să ajungă la un nivel la care să poată fi folosit în activităţile regenerative medicale.

Înflorește speranța pentru milioane de bărbați părăsiți de timpuriu de pilozitatea craniană. Cercetătorii Universității Yale au făcut o descoperire care poate genera noi tratamente eficiente nu de prevenire a calviției, ci chiar de inversare a procesului cădreii părului.

Deși bărbații cu tipar de chelie tipic masculin încă mai au celule stem în foliculii scalpului, acestea au nevoie de semnale din interiorul pielii pentru a comporta creșterea părului. Până acum, sursa acestor semnale care declanșează dezvoltarea pilozității a fost neclară, dar experții de la Yale pretind că au descoperit-o recent.

Atunci când părul moare, au observant cercetătorii conduși de Valerie Horsley, profesor de biologie moleculară și celulară, stratul de grăsime din scalp, care reprezintă mare parte din grosimea pielii, scade.

Atunci când creșterea părului începe, stratul de grăsime se dezvoltă în cadrul unui proces denumit adipogeneză. Oamenii de știință au identificat un tip de celulă stem – celule precursoare adipoase – în stratul de grăsime al pielii implicat în crearea noilor celule adipoase.

Cercetătorii au demonstrat că această producție celulară de molecule numite PGDF (factori de creștere derivați din trombocite) e necesară pentru a determina regenerarea părului la șoareci.

Echipa lui Horsley încearcă să identifice alte semnale produse de celulele stem adipoase precursoare care pot juca un rol în reglarea creșterii părului. Cercetătoarea vrea să știe dacă acealeași semnale sunt necesare și creșterii părului uman.

„Dacă putem face ca aceste celule grase din piele să comunice cu celele stem adormite de la baza foliculilor de păr, am putea reuși să determinăm regenerarea părului”, declară Horsley.

Adaptând metodologia de cercetare utilizată în telecomunicații la studiul creierului, cercetătorii canadieni au au descoperit că timpul scurs între emiterea unui mesaj și altul este reprezintă un indicator valid al activității ariilor cerebrale.

Creierul seamănă ca structură și ca funcționare cu un sistem de telecomunicații: este o rețea complexă alcătuită din noduri („corpurile” neuronilor, de la care pornesc mesajele (impulsurile electrice). Și-atunci, de ce să nu adaptezi metodologiile de cercetare utilizate în telecomunicații la studiul acestui organ? Au făcut-o cercetătorii de la Rotman Research Institute din cadrul Baycrest Centre, Canada.

După cum se arată în studiul publicat recent în PLoS Computational Biology, în telecomunicații, unul dintre cei mai buni indicatori utilizați în evaluarea eficienței unei rețele este tocmai intervalul de timp dintre două mesaje consecutive, în corespondență cu fiecare nod. Această distanță temporală, care depinde atât de natura datelor, cât și de modul în care sunt ele elaborate, descrie fluxul de informații prin rețea. Ca atare, pornind tocmai de la acest model, cercetătorii canadieni au înregistrat cu ajutorul encefalografului activitatea cerebrală a 56 de voluntari, aflați în stare de repaos, în două situații distincte: cu ochii închiși și cu ochii deschiși.

Oamenii de știință au măsurat intervalurile de timp apărute între  „vârfurile” de activitate neuronală și  analizând răstimpurile din succesiunea mesajelor, a reieșit că ele depind nu numai de regiunea cerebrală de unde pornesc, ci și de condiția în care se află persoana respectivă (dacă are ochii închiși sau deschiși). De exemplu, la cei puși să țină ochii deschiși, intervalul survenit în regiunea occipitală – care elaborează stimulii vizuali – a reieșit a fi mai mic decât cel înregistrat la cei cu ochii închiși. Pe de altă parte, în ambele situații s-au înregistrat timpi similari la nivelul regiunilor parietale; acestea, implicate în funcții cognitive complexe precum limbajul, nu au fost active pe parcursul experimentului.

În opinia oamenilor de știință, este vorba despre un indicator corect al activității cerebrale, care ar putea fi de specialiștii în neuroștiințe pentru studierea dezvoltării  creierului și a bolilor care compromit fluxul de informații prin eliminarea „nodurilor” sau prin dezintegrarea unei părți din „rețea”.

Sursa: Galileo

În curând, la Milano va debuta primul studiu clinic din lume care-și propune să experimenteze utilizarea celulelor stem în tratamentul paraliziei supranucleare progresive, o boală foarte rară, cunoscută și sub denumirea de „sindrom Steele-Richardson-Olszewski” și de multe ori confundată cu Parkinsonul. Persoanele afectate de acest sindrom au în medie o speranță de viață de 7 ani din momentul în care se manifestă primele semne ale bolii.

În cadrul bolilor neurodegenerative, aplicația terapeutică a celulelor stem reprezintă un domeniu de cercetare foarte vivace. Dar, dincolo de promisiunile așa-numitelor „centre specializate” care oferă terapii puțin sau deloc acreditate, studiile clinice sunt de-abia la început. Apoi, în cazul utilizării celulelor stem în bolile degenerative a fost făcută foarte puțină cercetare în ultimii anii. Recent însă, Gianni Pezzoli, director al Centrului Parkinson din Milano, a decis să pună la punct un studiu clinic extrem de riguros, bazat pe rezultatele unor cercetări precedente pe modele animale, care va fi coordonat de Pezzoli împreună cu neuroradiologul Maurizio Isalberti.

Pentru moment, obiectivul cercetătorilor este să ateste siguranța procedurii: în cadrul acestui studiu (studiu de fază 1, adică de primă administrare la om, pentru validarea efectelor pe animale) vor fi înrolați 20 de pacienți: 10 vor urma terapia cu celule stem și 10 placebo și vor fi monitorizați pe parcursul a 6 luni.

Celulele stem vor fi recoltate din măduva osoasă a pacienților respectivi. Vor fi utilizate celule stem mezenchimale pluripotente, care au abilitatea de a se diferenția în aproape toate tipurile celulare, cunoscute și pentru capacitatea lor de a exercita un mecanism de protecție a țesuturilor. „Pe acest lucru ne bazăm. Celulele mezenchimale sunt prezente în toate țesuturile, iar ideea noastră este aceea de a profita de pe urma acestui rol fiziologic indirect al acestor celule pentru a proteja țesutul cerebral care înconjoară leziunea și în consecință, a încetini progresia bolii”, a explicat Pezzoli.

Cum se ajunge la țesutul cerebral? „Prin arterele care duc sângele la creier”, a precizat neuroradiologul Maurizio Isalberti. Celulele stem vor fi injectate printr-un cateter inserat în artera femurală, conform unei proceduri de rutină în angiografii.
Deși  nu au siguranța absolută că celulele se vor opri acolo unde trebuie, în baza cunoștințelor acumulate până în prezent, cercetătorii cred că există șanse foarte bune. „Urmăm cea mai naturală cale posibilă. Celulele mezenchimale sunt deja prezente în creier și sunt deja utilizate de țesuturile deteriorate. Noi intenționăm să potențăm acest proces”, au mai comentat cercetătorii.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Intermountain Medical Center Heart Institute, prezentat în cadrul American College of Cardiology, desfășurat la New Orleans, în Statele Unite, a scos în evidență un beneficiu pentru sănătate, mai précis pentru sănătatea inimii, produs de obiceiul de a posti periodic.

Dacă postul a fost multă vreme asociat cu practicile religioase, protestele politice sau dereglări alimentare precum anorexia, nutriționiștii avertizand și ei în repetate rânduri cu privire la efectele nocive pe care acest obicei le-ar antrena, un nou studiu îi confirmă acum efectele pozitive asupra sănătății cardiovasculare. Mai exact, obiceiul de a posti nu numai că pare a scădea nivelurile trigliceridelor și glicemiei, parametri corelați riscului de boli coronariene și diabet, dar pare a influența pozitiv și nivelurile colesterolului.

În studiul lor, cercetătorii americani au pornit de la un alt experiment realizat de ei în 2007, în care au asociat postului o reducere a riscului coronarian. De această dată însă, ei au implicat în studiu 230 de persoane, care au fost puse să se priveze de mâncare timp de 24 de ore, perioadă de timp pe parcursul căreia puteau consuma doar apă. Concluzia?„Postul provoacă foame și stres; organismul eliberează mai mult colesterol, permițând utilizarea grăsimii corporale ca sursă de energie în locul glucozei și scăzând astfel numărul celulelor lipidice”, a explicat Benjamin D. Horne, director al Diviziei de Epidemiologie cardiovasculară și genetic ă de la Intermountain Medical Center Heart Institute. Potrivit specialistului, acest aspect este deosebit de important deoarece diminuarea adipocitelor duce la rândul ei la o scădere a probabilității de a dezvolta rezistența la insulină sau diabetul.

În esență, rezultatele noului studiu arată că postul generează o creștere a producției hormonului de creștere (HGH), cu un efect de protecție asupra musculaturii și a balanței metabolice: după 24 de ore de post, nivelurile de HGH crescuseră în medie cu 1.300% la femei și cu 2.000% la bărbați.  „Aceste noi rezultate demonstrează că descoperirea noastră inițială nu a fost o întâmplare”, a mai comentat Horne, primul autor al studiului.

Melatonina (N-acetil-5-methoxitriptamina) este o substanta chimica produsa de catre glanda pineala (o glanda mica localizata la baza creierului) si care e implicata in ‘semnalizarea’ timpului din zi ‘ sau a ‘momentului din an’, un fel de pacemaker cronologic sau 'Zeitgeber'. E sintetizata din aminoacidul triptofan , reactie catalizata de doua enzime (arilalkilamine N-acetiltransferaza si hidroxiindol-O-metiltransferaza) si se gaseste la toate fiintel vii de la alge si pana la oameni, la nivele care variaza in cadrul ciclului nictemeral. E metabolizata rapid in ficat.

Sinteza
E produsa de pinealocitele din glanda pineala, precum si la nivelul retinei sau tractului digestiv. Producerea si eliberarea de melatonina e stimulata de intuneric (putem spune ca melatonina e expresia chimica a perceperii intunericului de organism) si e inhibata de lumina.

Informatia legata de prezenta intunericului sau a luminii este transmisa de la retina la glanda pineala prin intermediul nucleului suprachiasmatic din hipotalamus si a sistemului nervos simpatic. In timpul orelor cu lumina, celulele receptoare de la nivelul retinei sunt hiperpolarizate si inhiba eliberarea de norepinefrina. La aparitia intunericului aceste celule elibereaza norepinefrina si activeaza intreg sistemul.

Melatonina mai poate fi produsa si la nivelul maduvei osoase, limfocitelor sau celulelor epiteliale si de cele mai multe ori concentratia hormonului in aceste celule e mai mare decat cea din sange.

Interesant e ca melatonina e sintetizata si de unele plante (orez).

Nivelul acestui hormon numit si ‘hormonul intunericului’ inregistreaza variatii si in timpul noptii. El incepe sa creasca la aparitia intunericului, atinge varful maxim de productie intre 2 si 4 dimineata si scade in a doua jumatate a noptii.

Pana in cadrul istoriei recente a umanitatii, oamenii care locuiau in cadrul climei temperate erau expusi pana la 18 ore de intuneric in timpul iernii. In perioada moderna , sursele artificiale de lumina au redus durata la 8 ore sau chiar mai putin. Chiar si nivelele reduse de lumina pot afecta producerea melatoninei, in timp ce supra-iluminarea o poate inhiba(lumina albastra afecteaza cel mai mult sinteza hormonului).

De asemenea, producerea de melatonina se diminueaza odată cu inaintarea in varsta, inca inainte de perioada de adolescenta.

Rolurile melatoninei
1)Antioxidant
Cercetarile efectuate au demonstrat ca melatonina are numeroase efecte benefice in timp asupra organismului. Este unul dintre cei mai puternici antioxidanti descoperiti vreodata, cu o eficacitate mai mare in combaterea radicalilor liberi decat vitamina C, vitamina E sau beta-carotenul. Melatonina este, probabil, singurul antioxidant capabil să patrunda in fiecare din celulele organismului, reducand astfel distrugerile provocate de radicalii liberi. Spre deosebire de alti antioxidanti, melatonina nu sufera un ciclu redox, deci nu are abilitatea moleculara de a suferi reduceri si oxidari reversibile si succesive.

Melatonina, odata oxidata, nu mai poate fi redusa la starea anterioara, astfel incat in urma reactiei cu radicalii liberi are capacitatea de a forma produsi finali stabili. Deci, putem spune că face parte din categoria antioxidantilor „terminali” sau „de sacrificiu”.

2)Reglarea sistemului endocrin
Una din cele mai importante proprietati ale melatoninei consta in revitalizarea intregului sistem endocrin, asa cum a demonstrat in experimentele sale cercetatorul elvetian Walter Pierpaoli. Melatonina controleaza eliberarea hormonilor sexuali feminini, precum si declansarea ciclului menstrual sau a menopauzei. Scaderea secretiei de melatonina poate semnaliza sistemului endocrin producerea unor cantitati mai mici de hormoni sexuali, ceea ce conduce la scaderea interesului pentru actul sexual si, in timp, la atrofierea organelor sexuale.

3)Efecte asupra sistemului imun
Unul dintre domeniile noi cele mai interesante ale cercetărilor efectuate asupra melatoninei consta in studiul efectelor acesteia asupra sistemului imunitar. Rezultatele evidentiaza ca melatonina creste capacitatea de aparare a organismului,actionand la nivelul receptorilor (MT1 and MT2), exprimati de celulele imunocompetente., determinand sinteza de citokine(interleukina 2).

4)Reglarea ceasului biologic
De asemenea, melatonina reglează ceasul biologic al organismului, utilitatea sa manifestandu-se, in primul rand, la persoanele care sufera din cauza decalajului de fus orar, precum si la cei care sufera de tulburari de somn sau insomnie.

5)Creste frecventa somnului cu vise
Expertul in somn dr. Chris Idzikowski considera ca melatonina reprezinta o modalitate a creierului de a transmite organismului informatii referitoare la faptul că noaptea este cea mai indicata pentru eliminarea toxinelor acumulate in organism. Se pare ca doze crescute de melatonina cresc frecventa somnului cu vise si durata fazei REM .Unele droguri (LSD sau cocaina) stimuleaza sinteza de melatonina, iar altele de tipul halucinogenelor actioneaza la aceleasi zone ca si melatonina.

Pe langa efectele sale obisnuite ,melatonina are si o o serie de indicatii medicale, unele aflate sub semnul intrebarii

1)Reduce efectele ischemiei
Desi acest efect nu a fost testat inca la oameni, se pare ca melatonina la soareci, reduce distrugerea tisulara produsa de ischemia cerebrala sau cardiaca.

2)Tratarea osteoporozei
Acest hormon stimuleaza osteoblastele. Studiile actuale incearca sa realizeze o legatura intre nivelul scazut de melatonina la femei dupa menopauza si declansarea osteoporozei.

3)Depresie si anorexie
Nivele scazute de melatonina apar la cei cu anxietate, anorexie si depresie, precum si la cei care sufera de depresie toamna si iarna(datorita scaderii duratei luminii naturale)

4)Cancer de san sau prostata
Cateva studii sugereaza ca scaderea melatoninei este un factor de risc pentru producerea cancerului de san(femeile care au cancer de san au un nivel al melatoninei mai scazut decat femeile sanatoase).In urma experimentelor s a constatat ca nivele scazute de hormon favorizeaza proliferarea unor celule , in timp ce nivele ridicate o scad.
Un aspect interesant prezentat in cadrul unui studiu ce includea un numar redus de femei ce aveau cancer de san e ca, administrarea de melatonina cu 7 zile inainte de inceperea chimioterapiei previne aparitia trombocitopeniei, una din complicatiile comune ale chimioterapiei.Rezultate bune s au obtinut prin asocierea Tamoxifenului cu melatonina.

5)Sarcoidoza
Se utilizeaza melatonina pentru tratamentul sarcoidozei, mai ales cand aceasta nu raspunde la tratamentul cu steroizi

6)Artrita reumatoida
La cei care sufereau de artrita reumatoida, tratati cu indometacin si care aveau in prealabil asociate nivele scazute de melatonina,, s a constat cresterea acestui hormon, fapt explicat prin asemenarea structurala chimica a celor doua substante(melatonina si indometacin).

7)Epilepsie
Foarte controversat e rolul melatoninei in tratamentul epilepsiei :unii sustin ca administrarea ei reduce numarul crizelor , iar altii ca ar determina chiar intensificarea acestora.

8)Arsuri solare
Melatonina continuta in diverse creme, lotiuni si asociata cu vitamina E ar reduce leziunile provocate de radiatiile ultraviolete la nivelul pielii.

9)Encefalita virala
Asocierea terapiei cu melatonina scade posibilitatea de producere a complicatiilor post encefalita

10)Boala Alzheimer
La soareci, hormonul a scazut rata de hiperfosforilare a proteinelor, hiperfosforilare care determina producerea de degenerescente neurofibrilare implicate in mecanismul de aparitie a bolii Alzheimer.
Dupa cum se vede melatonina este un hormon destul de controversat. Unii l au numit chiar ‘homonul uitarii’, altii sustin ca el de fapt favorizeaza procesul de memorare.De necontestat ramane rolul acestuia in declansarea somnului si reglarea ritmului biologic.

Si iata cum secretia de melatonina ne afecteaza sau poate de fapt, cum ne afectam noi insine secretia de melatonina.
In cel mai recent articol numit ‘"Stressed workaholics" urged to abandon laptop before bed’,cercetatorii afirma ca au descoperit secretul unui somn bun. Se pare ca principalul vinovat pentru toate noptile lipsite de somn e lumina laptopului. Dr Chris Idzikowski, de la Centrul Somnului din Edinburgh afirma ca ‘verificarea e-mailurilor inainte de a dormi, precum si lumina de la toate aparatele electronice care ne inconjoara produc acelasi efecte ca si consumul unui espresso cat mai tarziu in noapte’. Sa vedem cine reactioneaza primul pentru salvarea melatoninei si scapa de vinovat ?(oricum aceasta e o intrebare retorica)